danyjr
182 poze   18304 vizite

Boli

Boli INFECŢIOASE

Boli infecţioase produse de BACTERII

Salmoneloza (paratifoză) este o boală bacteriană produsă de bacterii din genul Salmonelelor.
Agentul cauzal cel mai des la porumbei este Salmonella typhimurium var. copenhagen.
Trebuie ştiut că salmonelele au foarte multe tulpini patogene (peste 2000) cu prorietăţi antigenice diferite, deci practic este o hazardare vaccinarea porumbeilor cu vaccin luat din comerţ.
Simptomatologie: se manifestă în funcţie de vârsta sub mai multe forme.
În cazul infecţiei care afectează embrionul din ou sunt cazuri când embrionul moare în ou, putrezind conţinutul oului, căpătând culoare neagră. Altădată când puiul este mai mare moare în ou înainte de eclozionare, dar sunt cazuri şi când moare după eclozionare, sau este neviabil.
La puii mai mari apare o formă relativ mai rapidă, acută manifestată prin enterită. Găinatul este diareic cu aspect gelatinos, uneori spumos, de culoare verzuie, în cazuri mai grave întâlnim chiar şi dizenterie (cu sânge). Bineânţeles că puii se slăbesc ajungând cahectici, iar uneori pot apare şi simptome nervoase asemănătoare cu cel din paramixoviroză. Bacteriile se pot localiza în diferite organe interne cum ar fi: ficatul, pulmoni, rinichi ect. producând şi simptome diferite în funcţie de aceste localizări. Puii de obicei mor în 5-7 zile de la debutul bolii, iar cei care supravieţuiesc rămân mult în urmă cu creştere.
La porumbeii adulţi întâlnim de obicei forma cronică, (cu evoluţie mai lentă) manifestată prin forma intestinală şi forma articulară.
În cazul formei intestinale întâlnim diarea de culoare verzuie, uneori spumoasă urât mirositoare. Porumbelul afectat se slăbeşte în continu până ajunge cahectic şi moare după o evoluţie de 1-2 luni.
Forma articulară se manifestă prin artrite la nivelul articulaţilor aripilor, cel mai des, dar şi la nivelul articulaţilor picioarelor. La cele cu localizări la aripă se atârnă aripa, porumbelul zboară greu, articulaţiile afectate sunt tumefiate şi dureroase. Şi în această formă porumbelul se slăbeşte şi moară după o evoluţie de 1-2 luni.
De obicei porumbeii aparent sănătoşi din efectivele infectate nu reuşesc să obţină rezultate bune la concursuri , chiar cele cu origine foarte bune, sau cele cu rezultate mai bune anterior pătrunderii infecţiei în crescătorie. Situaţia respectivă persistând mulţi ani la rând fără morbiditate şi mortalitate ridicată în efectiv (anual se întâlnesc 5-6 cazuri, cum moare cel slăbit, nu prea de mult apare alt caz).
Morfopatologic: cadavrele sunt de obicei cahectice, iar intestinele prezintă enterită catarală, au un conţinut lichid, spumos, urât mirositor, de culoare verzuie. În ficat întâlnim focare miliare necrotice. În cazurile formelor articulare articulaţiile sunt tumefiate.
Embrionii prezintă emacierea musculaturii, la puii neviabili vitelusul este neresorbit şi coagulat, organele interne sunt congestionate.
Diagnosticul: Trebuie să ne gândim la paratifoză mai ales în cazuri când apar îmbolnăviri cu simptomatologie descrisă mai înainte, însă nu prea multe cazuri de odată, deci boala are o evoluţie sporadică în efectiv, mai ales la porumbei adulţi. Infecunditatea ouălor, eclozionarea puilor neviabili, pierderi prin mortalitate la pui, toate aceste evenimente ar trebui să ne trezească suspiciunea de paratifoză.
Diagnosticul diferenţial: boala se pot confunda cu multe alte boli infecţioase:

paramixoviroza: cu simptome relativ asemănătoare, dar cu caracter enzoolic, epizootic (foarte multe îmbolnăviri într-un timp scurt).
adenoviroză: afectează mai mult tineretul.
coccidioza: mai rar se întâlnesc forme clinice la porumbei, nu se întâlnesc localizări la articulaţii.
colibaciloza: siptomatologia este esemănătoare, însă culoarea diarei este albă, boala afectează mai mult tineretul.
Diagnosticul final şi precis se poate spune după analizele de laborator.
Tratamentul: este destul de anevoios, unele autori propunând chiar lichidarea întregului efectiv. Ar fi de dorit efectuări de antibiogramă înaintea începerii tratamentului.
Medicamentele folosite mai frecvent cu rezultate sunt: enrofloxacina, norfloxacina, amoxicilin, ampicilina şi unele sulfamide.
Eu cu ocazia tratamentului general şi de lungă durată pe care fac în timpul iernii folosesc şi dintre aceste medicamente, deci fac un tratament preventiv şi contra salmonelloză, chiar dacă nu după examen de laborator, deci nu tocmai ştiinţific.
Se găsesc mai multe tipuri de vaccinuri împotriva paratifozei, dar vaccinurile preparate special pt. o anumită crescătorie ar fi cel mai potrivit. Vaccinarea se va face după un tratament contra paratifoză. Am auzit de numeroase cazuri când după vaccinare au apărut reacţii adverse postvaccinare care a compromis rezultatele cel puţin pe un sezon.
Este posibil producerea de autovaccinuri din material patologic recoltat de la crescătoria în cauză, care ar trebuii să fie mai eficiente. Nu am încercat nici această cale, deci nu ştiu să vă servesc cu exemple din propria experienţă.
Din fericire nici nu am avut până-n prezent această boală în crescătorie şi nici nu am vaccinat nicioadată porumbeii înpotriva acestui boală.
După părerea mea este vorba de cea mai păgubitoare boală, care poate afecta crescătoria unui columbofil sportiv. Nu prin morbiditatea, sau mortalitatea prea ridicată, ci prin dificultatea lichidării. De obicei îmbolnăvirile sunt sporadice şi rezultatul la concursuri dispare aparent fără explicaţie.
Nu trebuia să las la urmă nici faptul că este vorba de zoonoză, deci şi omul se poate îmbolnăvi de la animalele bolnave.


Următoarele boli descrise mai jos (ornitoza, micoplasmoza, infecţii cu bacteriile hemophilus şi infecţiile cu herpesvirusuri) sunt cu simptomatologie foarte asemănătoare cu tabloul clinic predominant respirator. În general sunt amintite ca un complex respiratoric la porumbei.
În afară de bolile descrise mai jos simptome asemănătoare sunt cauzate şi de diferite virusuri de care nu ştiu să vă zic mai multe lucruri concrete.

Hemophilus este o boală infecto-contagioasă produs de bacilul Haemophilus paragallinarum, manifestată prin simptome respiratorice.
Agentul cauzal: Haemophilus paragallinarum este o bacterie foarte greu cultivabilă, care cu greu supravieţuieşte în mediul exterior. Dezinfectantele uzuale o distrug repede.
Boala se răspândeşte cu repeziciune în crescătorie, producând îmbolnăvirea majorităţii porumbeilor din crescătorie în câteva zile. Sursa principală a infecţiei este aerogenă şi prin apa de băut. Este posibilă ca porumbeii mai bătrâni să fie purtători de germeni, fără să manifeste la ei boala, dar în urma stării de stress pot deveni surse de infecţie eliminând bacteriile în cantitate mare.
Simptomatologic: Ca şi simptomatologie se manifestă prin semne respiratorice a căilor respiratori anterioare, deci la nivelul capului. Boala se debutează cu scurgeri nazale seroase, apoi mai târziu apare conjunctivită gravă la ambii ochi. Pleoapele apar tumefiate scurgând o secreţie sero - purulentă din ochii porumbeilor bolnavi, uneori chiar lipind pleoapele. Ca şi simptome generale scade pofta de mâncare şi consumul de apă a efectivului. Mai târziu este posibilă şi complicarea formelor clinice cu alte bacterii, cum ar fi de exemplu micoplasmele, producând cazuri mai grave, care poate să atingă şi căii repiratori posterioare, afectând şi sacii aerieni.
Boala apare mai ales în crescătorii neglijate, murdare.
Diagnosticul: în special inflamaţiile căilor respiratori anterioare şi a ochilor sunt semnele care ne indică suspiciunea acestei boli.
Tratamentul: este nevoie de tratarea întregului efectiv. Medicamentele cu acţiune eficientă asupra agentului cauzal sunt: enrofloxacină, norfloxacina, amoxicilina, tetraciclinele, eritromicina, sulfamidele potenţate cu trimeoprim. Trtamentul trebuie să aibă o durată minimă de cinci zile, urmat de vitaminizare. Datorită afectării ochilor este indicat şi administrarea vitaminei A.
Infecţiile secundare cu micolapasme sunt deasemenea tratate eficient cu aceste antibiotice (mai puţin amoxicilina).


Micoplasmoza. Este o boală infecţioasă produsă de micoplasme care se manifestă prin simptome respiratorice (coriză).
Agentul epizootic este Micoplasma gallisepticum. Micoplasmele sunt microorganisme unicelulare incadrate ca o formă de trecere între virusuri şi bacteriile. Sunt mai mici ca bacteriile şi nu au perete celular.
În mediu au o rezistenţă scăzută rezistând maximum câteva zile. Dezinfectantele uzuale omoară în câteva minute.
Simptome: din punct de vedere simptomatologic se aseamănă cu celălate boli respiratorice la porumbei cu etiologie diferită de exemplu cu ornitoză, sau alte corize produsă de virusuri. Diagnosticul exact se poate stabili numai după examene de laborator.
Boala este mai frecventă în anotimpuri reci şi umede, dar nu ocoleşte porumbeii nici în timpul verii.
Totuşi sunt boli mai frecvent întâlnte decât ornitoza. Porumbelul afectat prezintă mucoasele conjunctivale congestionată, iar mai ales căile respiratorice anterioare sunt mai des afectate. Din căile nazle se scurge o secreţie seroasă (apoasă). Dacă căutăm să ascultăm respiraţia unui porumbel bolnav de micoplasmoză, ţinând porumbelul aproape de ureche, auzim un zgomot slab caracteristic. Porumbeii bolnavi nu mai au poftă de zbor, iar ulterior după complicarea leziunilor iniţiale cu alţi bacterii, simptomele se agravează.
Morfopatologic: sinuzita seroasă, laringita seroasă sau serohemoragică, traheita seroasă sunt leziunile mai des întâlnite.
Diagnosticul: simptomele respiratorice şi mai ales conjunctivita localizată numai la un singur ochi sunt semnele care trebuie să ne trezească suspiciunea de micoplasmoză. Diagnosticul diferenţial: se face faţă de: ornitoză, infecţii cu hemophilus, infecţii cu herpesvirus, iar diagnosticul exact se potate spune numai după un examen de laborator.
Tratamentul: Trebuie ştiut că medicamentele pe bază de penicilină nu au nici un fel de efect asupra micoplasmelor. Medicamentele cel mai eficace asupra lor sunt: enrofloxacinul, norfloxacinul, eritromicina, lincomicina, tilosina, ect. Eu folosesc de obicei enrofloxacina şi doxicilina combinată cu tilozină, iar acest tratament preventiv fac cu ocazia tratamentului general în timpul iernii (după cum am mai descris).
Dacă s-ar îmbolnăvi porumbeii în timpul sezonului de concursuri aş recurge tot la aceste medicamente, preferând mai ales combinaţia doxicilinei (1 gr/ litru de apă) cu tilosină (1ml/litru de apă).


Ornitoza. Este o boală infecto-contagioasă comună mai multor specii de animale cauzată de chlamydii. Fiind vorba de o zoonoză se pot transmite şi la om producând îmbolnăviri destul de grave.
Agentul cauzal: este Chlamidya psitacii un microorganism care este o formă de trecere între bacterii şi virusuri.
Simptomatologic: La porumbei boala se manifestă prin simptome respiratorice, cu siguranţă nu se pot diferenţia de celălalte boli respiratorice la porumbei, numai prin examen de laborator.
În prima fază a bolii nu sunt semne prea evidente, decât scărpinatul nasului şi a ochiului. Este caracteristic localizării pruritului numai la un singur ochi. Mai târziu apare congestia ţesutului conjunctiv din zona afectată, iniţial observând scurgeri seroase, apoi sero-purulente la ochiul bolnav, însoţit şi de scurgeri nazale asemănătoare. Mai târziu apar şi simptomele respiratorice, mai discrete la început, care mai târziu cu evoluţia bolii se agravează treptat. În cazuri mai avansate agentul patogen atacă şi toate componentele sistemului respirator, manifestată prin respiraţie dispneică, zgomotoasă.
Conjunctivita iniţială poate să fie complicată de alte bacterii piogene, producând inflamaţia întregului glob ocular, culminând uneori cu orbire.
Pe lângă simptomele caracteristice amintite bineânţeles că animalul bolnav prezintă inapetenţă, are penele zburlite şi din cauza consumului redus de grăunţe are găinatul diareic, de culoare verzuie. Porumbelul bolnav se slăbeşte şi după o evoluţie mai scurtă, sau mai lungă moare.
Boala poate să fie complicată şi prin asocierea altor microorganisme.
La examenul morfopatologic se găsesc leziuni de pneumonie, aerosaculită, pericardită şi peritonită. Splina este mărită.
Diagnosticul: se bănuieşte ornitoză în cazul îmbolnăvirilor respiratorice, însă diagnosticul exact se poate pronunţa numai după examen de laborator. Diagnosticul diferenţial terbuie făcut faţă de celălalte boli cu simptomatologie respiratorice, cum ar fi : micoplasmoza, infecţii cu hemophilus, infecţii cu herpesvirus de care se pot diferenţia cu exactitate, după cum am mai scris numai prin examen de laborator.
Tratamentul: în caz de îmbolnăvire cu ornitoză trebuie tratat tot efectivul, indiferent de câte animale au fost afectate. Durata tratamentului este foarte lungă ajungând până la 30 de zile sau şi mai mult. Cele mai indicate medicamente sunt cele din grupa tetraciclinelor cum ar fi doxicilina, clorteraciclina, oxitetraciclina combinate cu tylozină. În timpul tratamentului trebuie evitat administrarea gritului bogat în calciu şi apa de băut trebuie să fie acidulată cu oţet pentru o eficacitate mai bună (8-10 ml/ litru de apă).
Tratamentul fiind de lungă durată de obicei afectează grav microflora intestinului la porumbei, de acea este indicată administrarea probioticelor după terminarea tratamentului şi a vitaminelor. Tot din cauza duratei tratamentului este de dorit şi vitaminizarea şi în timpul tratamentului cu vitamine din grupa B şi K.

Destul de des am întâlnit simptome respiratorice şi la porumbeii din crescătoria mea, dar de obicei s-au vindecat spontan, fără nici un tratament. Nu am apelat niciodată la examene de laborator pentru a afla originea reală a agentului cauzal.
În 2008 am avut cazuri mai multe şi cu simptome mai spectaculoase, porumbeii spre surprinderea mea vindecându-se în 1-2 zile fără nici un fel de tratament!
După cum am mai scris în timpul iernii fac regulat un tratament cu antibiotice de lungă durată pentru a asigura indemnitatea crescătoriei faţă de aceste boli bacteriene.



Boli infecţioase produse de VIRUSURI

Paramixoviroza: este o boală virală produsă de virusuri din genul Paramixoviridelor, care afectează porumbeii. Boala iniţial a afectat găinile, mai târziu adaptându-se şi la porumbei.
Agentul cauzal este un paramyxovirus. Virusul are o rezistenţă destul de scăzută în mediul exterior, fiind sensibil la radiaţii solare şi temperatură, distrugându-se în mediul exterior în câteva ore vara şi în câteva zile iarna. În adăposturi contaminate încorporat în găinatul porumbeilor rezistă până la două luni. Dezinfectantele uzuale în concentraţii normale distrug virusul în câteva minute. Deci pentru dezinfecţia adăposturilor, după terminarea episoadelor de boli se pot folosi sodă caustică 2%, formol 2-5%, Forsept 1-2% ect.
Simptomatologic: în marea majoritate a cazurilor sunt afectate puii, şi în special puii de vară. Practic boala afectează la fel toate categoriile de vârstă, dar de obicei porumbeii adulţi sunt vaccinaţi la începutul anului, iar puii la începutul verii, rămânând exemplarele de vară descoperite din punct de vedere imunologic.
Se prezintă sub mai multe forme clinice: digestivă, nervoasă şi atipică.
Primele simptome care apar sunt falsa diaree, care practic este eliminarea urinei fără să fi fost reabsorbţită apa, cum ar fi normal. Într-un lac mare de apă, eliminat de porumbel, apare găinatul consistent. Porumbelul de obicei încă mănâncă normal, uneori vomită conţinutul alimentar, este destul de vioi, însă consumă foarte multă apă şi caută să lingă ţigla de pe acoperiş, probabil din cauza pierderilor acute de săruri minerale eliminate deodată cu urina. Mai târziu cu avansarea bolii porumbelul bolnav se deshidratează, slăbeşte, devine apatic, stă trist, cu pene zburlite şi moare după o evoluţie de 10-20 zile.
Forma nervoasă este mult mai spectaculoasă şi caracteristică manifestată prin sucirea gâtului (torticolis), tulburări de echilibru, imposibilitate de a nimeri grăunţele cu ciocul. Simptomele apar câteodată sub formă de crize. Altă dată porumbelul se pare că se sperie de ceva fără să aibă vreun motiv vizibil. Forma nervoasă apare de obicei după câteva exemplare care manifestă numai diaree, sau ca şi continuare, dar mai târziu poate să înceapă boala direct cu simptome nervoase, fără falsa diarea amintită mai înainte. Păsările cu forme nervoase nu prea exagerate, care poate să se alimenteze au şansă de vindecare după o evoluţie de 2-3 luni, dar de multe ori rămân cu sechele, nemaifiind apte de concursuri.
În cazul formelor atipice, care apar mai ales la sfârşitul epizoadelor de îmbolnăviri ne putem întâlni cu semne care nu sunt caracteristice ca de ex. slăbirea porumbeilor, năpârlire anormală, diaree ect. practic orice simptom este posibil.
De fapt de multe ori simptomele amintite mai sus se succed chiar în ordinea descrisă, inclusiv şi cele din forma atipică.
Este o boală cu o rată a îmbolnăvirilor foarte ridicată 80 90% (morbiditate ridicată) şi cu pierderi mari de obicei peste 80% (mortalitate ridicată).
Exemplarele afectate de forma nervoasă sunt cel mai uşor recuperabile, dar numai în cazul în care porumbelul poate să mănânce singur. Am auzit, sau mai bine zis am citit de asemenea vindecări destul de numeroase, dar cele puţine întâlnite în crescătoria mea s-au pierdut cu ocazia primului, sau primelor zboruri. Eventual ca reproducător nu este exclus să fie valoros un asemenea porumbel trecut prin boală.
La porumbeii trecuţi prin boală am observat foarte des defecte de penaj după năpârlire manifestată prin remige primare prelungi şi mult mai subţiri ca cele normale. Mai ales ultimile pene din aripă sunt afectate.
Boala evoluează de obicei timp de 6-10 săptămâni, decimând efectivele nevaccinate.
Se întâlnesc şi complicaţii cu alte germeni bacterieni cum ar fi micoplasme, chlamidii, sau chiar salmonelle diversificând simptomatologia bolii.
Morfopatologic: la examenul necropsic (a cadavrelor) rinichii sunte mărite, iar in cavitatea abdominală apar cristale de uraţi, asemănătoare cu gipsul, un praf alb în lichidele abdominale şi toracice.
Tratament specific la ora actuală nu există pentru această boală fiind vorba de viroză. Porumbeii bolnavi pot fi tratate alimentând artificial şi prin administrare de apă, sau mai de dorit electrolit cu sondă, vindecările nefiind imposibile. Fără aceste intervenţii porumbelul bolnav poate să moară de foame, sau de deshidratare, nefiind în stare să se hrănească singur.
Pentru combaterea infecţiilor bacteriene secundare trebuie să folosim antibiotice cu spectru larg, cum ar fi: enrofloxacină, tetraciclinele, ect. şi polivitamine.
În efectivele bolnave vaccinarea este inutilă, sau chiar contraindicată. Totuşi la începutul episoadelor se reconandă vaccinarea cu LaSota, un vaccin folosit la găini contra pseudopestei aviare. Sincer să fiu în cazurile întâlnite de mine nu a dat rezultat vizibil.
Preventiv se pot folosi diferite vaccinuri comercializate. Eu folosecsc LaSota în apă de băut în jurul mijlocului ianuariei, după care la două săptămâni îi vaccinez cu Paramixovacol administrând subcutanat. Imunitatea se instalează după 2-3 săptămâni de la inoculare şi după observaţiile mele este destul de bună, dar se garanteză numai pentru 6 luni. Este un vaccin destul de ieftin, dar dacă trebuie plătit şi manoperă la medicul veterinar cred că sunt mai indicate vaccinurile care oferă imunitate mai lungă (de un an) ex. Columbovac olandez. De dorit ar fi şi schimbarea măcar la doi-trei ani a vaccinului folosit, dar nici pe asta nu am făcut în ultimii ani.
Înainte de vaccinare cu două săptămâni este de dorit tratarea porumbeilor pt. paraziţi interni (Evomec), iar după vitaminizarea timp de 2-3 zile.
La începutul carierei şi la mine a apărut boala, în 1993 au murit cc. 25 de pui, iar în 1998 iar am avut , dar de această dată nu a murit decât 4 pui. Cu ocazia primului episod (1993) boala a apărut în luna iulie şi numai la sfârşitul episodului am observat un singur caz cu simptome nervoase. Am încercat mai multe tratamente, dar rezultatul a fost mai mult egal cu zero, murind până la urmă aproape tot cea ce s-a îmbolnăvit.
Cu ocazia îmbolnăvirilor din 1998 boala a apărut în luna septembrie şi a debutat cu un caz fulgerător, puiul după ce s-a întors de la un zbor s-a îmbolnăvit de forma diareică, iar a doua zi a şi murit. Apoi au apărut următoarele cazuri cu simptome nervoase. Şi de această dată am încercat fel de fel de tratamente, dar în zadar, tot ce s-a îmbolnăvit a murit.
Menţionez că puii nu erau vaccinaţi! La porumbeii adulţi care erau vaccinaţi nu am observat nici un fel de boală. De atunci vaccinez şi puii cât se poate de devreme, după a cincia sau a şasea săptămână de viaţă.
De a lungul anilor am mai întâlnit această boală şi în alte crescătorii, dar mereu numai în efective nevaccinate.


Variola porumbeilor. Este o boală infecto-contagioasă virală, care afectează porumbeii. Are o contagiozitate ridicată, îmbolnăvind cu repeziciune porumbeii din efectivele nevaccinate.
Agentul etiologic: sunt virusuri din familia Poxviridae familia Avipoxvirus tipul columbar. Sunt virusuri uşor cultivabile pe embrion de găină.
Virusul variolei este extrem de rezistent in mediul exterior sub formă uscată înglobate în materiale biologice infectate, supravieţuind chiar mai mulţi ani. În stare uscată rezistă si la călduri ridicate de 80 grade timp de 15-20 minute, dar este cu ceva mai repede distrus în mediul umed. Este distrus de razele ultraviolete în 20 de minute şi dezinfectantele de asemenea il distrug în 10-20 minute.
Simptome: majoritatea columbofililor cunoaşte deja simptomele bolii.
Boala afectează în special tineretul, dar şi adulţii, care nu au trecut încă prin boală se pot îmbolnăvi. În majoritatea cazurilor îmbolnăvirile apar vara, virusul fiind vehiculat de insecte hematofage, dar infecţia poate să fie contactată şi pe alte căi.
Perioada de incubaţie este de 4-14 zlie după care apar simptomele caracteristice.
Are două forme clinice: cea cu erupţii cutanate, mai des întâlnită şi forma internă, care se manifestă prin depozite sero-fibrinoase în cavitatea bucală.
În cazul formei cu erupţii cutanate apar nodulii caracteristici la nivelul nasului, în jurul ochilor, sau pe degetele picioarelor. Este forma mai benignă a bolii, vindecarea se produce şi fără tratamente în decurs de 2-3 săptămâni.
Forma cu erupţii la nivelul mucoaseler bucale, faringiene, sau chiar şi nazale este mai dăunător, dar şi în cazul acestor forme animalele bolnave se vindecă şi fără tratamente în decurs de 2-3 săptămâni. În acest an (2010) am avut mai multe cazuri când erupţiile s-au localizat la nivelul căilor respiratorice, producând simptome respiratorice, cu respiraţie zgomotoasă, cu ciocul deschis. Porumbelul respectiv nu mai putând turui. Vindecarea şi în aceste cazuri se produce spontan.
Forme mai grave am observat mai de mult, în anii 1970-78 la puii mai mici înainte de a ieşi la zbor, cazuri când şi în jurul cloaci au ieşit erupţiile, iar cc 50-60% din pui cu asemenea simptome nu s-a mai vindecat.
Mai rar dar se întâlnesc şi cazuri cu viremie, manifestate prin stare febrilă şi moarte.
Un episod mai mare de variolă am avut în anul 2002. Deja la mijlocul sezonului de cocursuri am observat cazuri clinice la alţi crescători. La mine primul caz a apărut la îmbarcrea porumbeilor la ultimul fond. Iniţial am crezut că este vorba numai de o ciupitură, dar după întoarcerea porumbelului de la concurs m-am convins că este variolă. Ca fapt divers amintesc că chiar primul porumbel sosit a fost cel bolnav, obţinând şi o clasare destul de bună.
Morfopatologic: în afară de modificările sesizate la examenul clinic se mai pot găsi leziuni variolice pe mucoasa respiratorie, sau digestivă şi, uneori, distrofi cardio-hepato-renale. Diagnosticul diferenţial se va face în special faţă de îmbolnăviri produse de Herpesvirus.
Tratamentul: boala de obicei se vindecă spontan după o evoluţie de 2-3-4 săptămâni. Pentru a grăbi vindecarea putem recurge la vitaminizări, iar pentru a trata eventualele infecţii secundare bacteriene la antibiotice cu spectru larg (eu nu recomand tratamentul cu antibiotice, cei care nu au putere de a se vindeca singuri, nefiind valoroşi, după părerea mea).
Porumbeii odată trecuţi prin boală nu se mai îmbonăvesc niciodată. Totuşi cred că nu ar strica să fie vaccinaţi. Trimiterea la concursuri a porumbeilor din crescătorii unde sunt cazuri clinice fiind interzisă, deci şi sezonul concursurilor teoretic ar trebui să se termine pentru asemenea crescători.
Există şi vaccin românesc pentru această boală cu denumirea de Rompoxpor, preparat cu virus de la curci.



Herpes virus este o boală infecţioasă virală diagnosticată nu prea de mult la porumbei cu simptome predominant respiratorice.
Agentul etiologic: sunt virusuri din familia Herpesviridae. În general aceste virusuri au o infecţiozitate ridicată. Sunt omorâţi de dezinfectantele uzuale.
Siptomatologic: boala afectează în special porumbeii tineri, cei adulţi fiind numai purtători de virus, fără să prezinte simptomele. Puii sunt infectaţi încă în primele zile de viaţă, sau chiar din ou, dar nu apar simptomele în primele săptămâni, doar după două luni din cauza imunităţii pasive luate de la părinţi.
În cazurile acute se constată conjunctivită şi rinită seroasă însoţită de faringită. În cavitatea bucală (pe limbă, şi în cerul gurii) apar depozite de culoarea galbenă. De obicei aceste simptome iniţiale sunt însoţite şi de diaree. Porumbeii bolnavi sunt apatici, au penele zburlite au respiraţie dispneică, uneori zgomotoasă şi mor în trei-patru zile.
Se întâlnesc şi cazuri cu evoluţie mai lentă, subacută, virusul atacând şi căile respiratorii mai profunde, manifestând prin respiraţie grea, dispneică, zgomotoasă. Conjunctivita apare şi în această formă, iar secreţiile nazale şi oculare pot deveni chiar purulente în urma complicării cazurilor cu infecţii bacteriene secundare. Pe lângă afecţiunile respiratorii sunt lezate intestinele, ficatul şi pancreasul. În cazurile leziunilor mai grave porumbeii se slăbesc mult şi mor. Foarte rar se pot întâlni şi complicaţii nervoase, encefalite.
Ca şi în celelalte boli virale şi aici intervin complicaţii bacteriene secundare, cum ar fi salmonele, micoplasme ect., producând şi alte simptome.
La porumbei adulţi de obicei nu apare boala, eventual se pot observa scăderea formei sportive.
Morfopatologic: mucoasele căilor respiratorii anterioare şi a guşei este inflamat, mai rar pe ficat apar noduli albi.
Diagnosticul: numai prin examene de laborator se poate pune diagnostic exact, dar putem bănui infecţii cu herpesvirus în cazul apariţiei simptomelor amintite la tineret. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de trichomonoză şi variolă, la care se pot observa depozite asemănătoare în cavitatea bucală, sau cu alte boli cu simptomatologie respiratorice.
Tratamentul: nici în această boală nu este un tratament specific. Deci puilor bolnavi trebuie să asigurăm alimentaţie bună, echilibrată, iar ca şi tratament vitaminele (polivitaminele) şi electrolitul sunt medicamentele care asigură vindecarea. Nu trebuie să uităm de cazuri complicate cu infecţii bacteriene secundare pe care putem combate cu antibiotice, de preferat cu spectru larg.
Nu este vaccin pentru această boală.



Albumul selectat nu contine nici o poza.








Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Către: danyjr

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.